Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

O scurtă istorie a televiziunii în România

Stire Scurta istorie a TV 1 Influența televiziunii în viața publică și privată este azi incontestabilă – aproape fiecare cămin din România are cel puțin un televizor, iar datele oferite public de Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) arată că în țara noastră sunt active în acest moment 594 de licențe pentru posturi de radio, 598 pentru posturi de televiziune cu emisie terestră sau prin satelit și 1206 de rețele de distribuție prin cablu. O cifră enormă care ne poziționează în primele
5 locuri din lume ca număr de instituții mass media raportat la numărul de locuitori.

În România, instituția televiziunii a apărut pe 31 decembrie 1956, odată cu inaugurarea Televiziunii Române (TVR), după modelul Televiziunii Franceze și al BBC. Prin acest demers, instituția televiziunii primește rolul deosebit de important de a fi în serviciul public și de a avea obligații în ceea ce privește educația și informarea cetățenilor.

Stire Scurta istorie a TV 2Anul 1957 aduce pentru televiziunea din România câteva premiere naționale: primul car de reportaj, prima stație pentru recepția emisiunilor din exteriorul României, primele transmisii în direct a unor evenimente, un concert Yves Montand de la Sala Floreasca și o competiție sportivă. În 1965, TVR număra deja 500.000 de abonați, dovadă a interesul cetățenilor pentru această formă de comunicare.

În 1968 este lansat TVR 2, iar numărul orelor de program depășește în scurt timp 100 de ore pe săptămână. Până în 1982, când regimul comunist începe să le reducă drastic, până la desființarea TVR 2 (în 1985) și limitarea canalului 1 la doar două și ulterior trei ore pe zi, din rațiuni economice. Prima transmisiune color oficială are loc de ziua națională (23 august 1983), când postul național transmite parada militară și manifestațiile publice.

Decembrie 1989, cu „revoluția română în direct”, este momentul care a validat definitiv și incontestabil rolul și importanța televiziunii în viața publică, nu doar ca obiectiv strategic, ci și ca media de influență. Mai mult, acesta a fost și momentul care a deschis în România drumul spre televiziunea comercială, fără de care peisajul media de azi ar fi inimaginabil.